Equinox

Să asculți trupa EQUILIBRIUM este puțin ca și cum te-ai uita la un film epic care, de fapt, nu există. Teoretic, germanii sunt o trupă de folk metal, dar, în realitate, sunt mult mai aproape de o variantă metalizată a coloanelor sonore de film, unde totul este dat la un volum absurd de tare.

Al șaptelea lor album, Equinox, este uriaș, bubuitor și atât de exagerat încât aproape că devine o parodie a sa. Dar este și remarcabil de bun. Este o saga de război formidabilă și tunătoare, care evocă eroismul și tragedia în egală măsură. Dacă ai nevoie să îi automotivezi pe călăreții din Rohan înainte de a ataca Câmpiile Pelennor, nu căuta mai departe.

⚖️ Un Punct de Cotitură și Controverse

Acesta este, probabil, un moment decisiv („make or break”) pentru EQUILIBRIUM. Au trecut șase ani de la ultimul lor material și au navigat prin câteva schimbări de atunci:

• Sânge proaspăt: Solistul Fabian Getto face parte din trupă din 2023, dar acesta este primul său album complet alături de ei.
• Schimbare de direcție: Există o mică controversă legată de alegerile lor artistice recente. Fanii perioadei clasice Sagas încă speră la o întoarcere la vechiul stil.
• Bariera limbii: Decizia de a scrie și de a cânta exclusiv în engleză a supărat, de asemenea, o parte dintre ascultătorii fideli.

🌪️ O Explozie de Energie și Momente Cheie

Deși susținătorii old-school s-ar putea simți din nou lăsați pe dinafară, Equinox este o adevărată explozie sonoră. Fabian se descurcă excelent în rolul de (relativ) nou frontman și are la dispoziție niște banger-e absolute cu care să se mândrească:

• „I’ll Be Thunder”: Punctul culminant de la jumătatea discului este uriaș! Un imn folk-metal furtunos și extrem de adictiv, unde naiurile și chitarele stau confortabil unele lângă altele, completate de un breakdown colosal în actul trei și un refren absolut mortal.
• „Earth Tongue”: Piesa de deschidere se simte ca un ritual păgân realizat cu un buget de blockbuster hollywoodian.
• „Awakening”: Prima piesă propriu-zisă este o doză pură de adrenalină, perfectă pentru a declanșa un mosh pit.

Acesta nu este un folk metal săltăreț, pe care să dansezi în jurul focului; este un metal la bustul gol, fluturând săbii, cu voci hardcore și bicepși cât o minge de baschet. Până și momentul de respiro, „Borrowed Waters”, este mai agitat decât un copil în Ajunul Crăciunului.

🥁 Peisaje Asiatice și Forță Brută

Această intensitate are micul dezavantaj de a face din Equinox un album destul de epuizant, dar este greu să contrazici forța brută a unor piese precum „Bloodwood” sau marșul de luptă susținut de o mie de tobe de pe „Nexus”.

De asemenea, merită menționat că EQUILIBRIUM este o raritate absolută în folk-metalul occidental: au o notă clară de Extremul Orient în muzica lor, evocând peisaje sonore Wuxia la fel de mult pe cât evocă imagini medievale și de fantezie.

💡 Verdictul: O Bucurie Purtătoare de Viață

Dacă încă tânjești după varianta mai întunecată și mai grea a trupei EQUILIBRIUM, Equinox nu îți va potoli această sete. Cu toate acestea, odată ce accepți hibridul de power-folk metal în care au evoluat, materialul se dovedește a fi o distracție teribilă.

Este o revenire extrem de binevenită pentru acești băieți și un concurent întârziat pentru unul dintre cele mai bune albume ale anului 2025. Nu, nu mai sunt la fel de evident germani ca pe vremuri, dar Equinox este o bucurie absolută, optimistă și plină de viață.