MAD!

După cincizeci de ani și încă imposibil de definit, Sparks revin în forță cu „MAD!”, o clasă de măiestrie ascuțită care schimbă genurile în ceea ce privește absurditatea și invenția pop, dovedind cu vârf și îndesat că frații Mael nu au absolut niciun interes să încetinească ritmul. Până când majoritatea artiștilor ating al șaptelea deceniu în muzică, aceștia își finisează de obicei box-set-urile și adună bani din turnee nostalgice obosite. Nu și Sparks. Cu „MAD!”, al 28-lea album de studio și primul pentru Transgressive Records, mereu inventivii frați Mael dovedesc încă o dată că nu au terminat nici pe departe de rescris regulile de bază ale muzicii pop.

🏛️ Cinci Decenii de Excentricitate și Rescrierea Regulilor

Ron (compoziție, pian, zâmbet impenetrabil) și Russell (voce, carismă, flaut incredibil de atemporal) Mael au creat lumi muzicale erudite și excentrice încă de când clasicul „Kimono My House” a preluat complet undele radio din Marea Britanie în 1974. Cincizeci de ani mai târziu, „MAD!” îi dezvăluie a fi mai perspicace, mai amuzanți și mai ciudați ca niciodată:

• Refuzul dad-rock-ului: Dacă sunteți în căutarea unor hituri recondiționate sau a unor piese de umplutură de tip dad-rock, vă treceți pieptănul prin mustața greșită.
• Autobiografii viclene: Albumul începe în forță cu „Do Things My Own Way”, o declarație de intenție rock, cu influențe puternice de sintetizatoare, care servește și ca o autobiografie vicleană și asumată.

⚡ Escrocherii Glam, Rucsacuri de Brand și Epistemologie Modernă

În altă parte a tracklist-ului, cei de la Sparks disecă devotamentul performativ, cultura influencerilor, rucsacurile de brand și epistemologia identității moderne cu umorul lor negru caracteristic. Piesa „Running Up A Tab At The Hotel For The Fab” face o aluzie genială la escrocheriile de lux în stilul Annei Delvey, în timp ce „A Long Red Light” canalizează magistral durerea existențială dulce-amăruie a clasicelor mărci înregistrate Sparks, precum „When Do I Get to Sing ‘My Way’?”.

Instrumentația oscilează curajos între art-pop, new wave și ceea ce poate fi descris doar ca glam rock electro-operistic, dar nu se simte niciodată retrospectivă sau prăfuită.

Nu avem în față o piesă plictisitoare de muzeu; „MAD!” este cu siguranță un disc ancorat în prezent, nu o copie palidă a anului 1975. Versurile lui Ron sunt la fel de cerebrale și absurde ca întotdeauna – un amestec savuros de Molière și Monty Python –, în timp ce vocea lui Russell rămâne o creație rară, de o frumusețe elastică și androgină. Chimia lor, mereu misterioasă și nerostită în public, rămâne o alchimie pură de studio.

🔮 Renașteri Cinematografice și Accelerări Imposibile

Cu renașterea cinematografică a fraților Mael în plină desfășurare – datorită în parte documentarului de excepție din 2021 al lui Edgar Wright, The Sparks Brothers, și a musicalului lor provocator, Annette, regizat de Leos Carax –, este extrem de tentant să numim noul album o simplă tură de victorie. Însă o asemenea etichetă ar însemna să nu înțelegem esențialul: Sparks nu se uită niciodată înapoi. Ei încă se grăbesc înainte și, cumva, absolut imposibil, continuă să accelereze pe contrasensul industriei.

⚖️ Verdictul: Mai Inteligenți și mai Nebuni ca Niciodată

După peste cincizeci de ani de activitate neîntreruptă, Sparks continuă să fie cea mai rară pasăre din muzica actuală: o trupă care sfidează complet genul, epoca și așteptările rigide ale pieței.

Cu „MAD!”, frații Mael aleg să facă lucrurile exclusiv în felul lor unic – lăsându-ne o moștenire sonoră mai inteligentă, mai inventivă și mai sclipitor de nebună ca niciodată!